re-lūcesco, luxi, lucescere, v. inch. n. [re-luceo], to grow bright again, to shine out, become clear (poet.): luna plena luminis effigie relucescit, Mart. Cap. 8, ยง 870: solis imago reluxit, Ov. M. 14, 769: reluxit dies, Tac. H. 4, 81 fin.
—Impers.: paulum reluxit, Plin. Ep. 6, 20, 16.