neōtericus, a, um, adj., = νεωτερικός. New, modern (post-class.): scriptor, Claud. Mamert. de Stat. Anim. 1, 3.
— Subst.: neōterici, ōrum, m., modern writers, Aur. Vict. de Orig. Gent. Rom. init.
—Hence, adv.: neōtericē, after a modern fashion: dicere, Ascon. ap. Cic. Div. in Caecil. 4 fin.