dissiliō uī, -, īre dis- + salio, to leap asunder, fly apart, burst, break up, split: mucro ictu dissiluit, V.: aera (sc. frigore), V.: Haec loca convolsa ruinā Dissiluisse ferunt, V.: Caput dissilire neniā, H.
—Fig., to be broken, be dissolved: Gratia fratrum geminorum dissiluit, H.