Definition of nutricius
a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y zgo back
Orthography ID = 2039206
1.
LNS
nūtrīcius, nūtrīciī
nutricius
noun (m., 2nd -IUS declension)
  1. a bringer up, a tutor
Abbreviations
nūtrīcius and -tius, a, um, adj. nutrix, that suckles, nourishes, nurses. Adj.: quis Faustulum nescit pastorem fuisse nutricium, qui Romulum et Remum educavit? Varr. R. R. 2, 1, 9: nutriciae curae, Arn. 2, 58: humus radices tenero velut nutricio sinu recipit, Col. 3, 13, 7.

— Subst. nūtrīcius, ii, m., a bringer up, a tutor: erat in procuratione regni, propter aetatem pueri, nutricius ejus, Caes. B. C. 3, 107; Inscr. Orell. 2964.

—Also, transf.: Favonius afflatu nutricium exercebit, Plin. 18, 34, 67, § 337.

— nūtrī-cia, ae, f., a nurse, governess, tutoress, Hier. Ep. 108, n. 30.

— nūtrīcium, ii, n., a nursing; nourishment: illius pio maternoque nutricio aeger convalui, Sen. Cons. ad Helv. 19, 2: nutricia ducere ab aliquo, Arn. 5, 163: omnia infantum nutricia, Manil. 3, 133.

— In plur.: nūtrīcia, ōrum, n., a nurse's wages, τὰ θρεπτήρια (late Lat.), Dig. 50, 13, 1 fin.
 
top_lefttop_controlrow1_right
middle_left
middle_check
middle_arrow
middle_right
middle_left
middle_check
middle_arrow
middle_right
middle_left
middle_check
middle_arrow
middle_right
middle_left
middle_check
middle_arrow
middle_right
middle_left
middle_check
middle_arrow
middle_right